Duduie exporturile

In articolul urmator suntem informati inca o data ca exporturile duduie. Domnul Isarescu se plangea nu de mult despre un paradox. Exporturile duduie PIB scade. Hai sa ne uitam o clipa la definitia PIB. Ca sa nu ma acuze nimeni de o eventuala inventie a definitiei afisez una in limba engleza pe care o voi traduce mai apoi:

GDP = private consumtion + gross investment + governement spending + (exports-inports)
Adica: PIB = consum privat + investitii + cheltuieli guvernamentale + (exporturi-inporturi)

Sa dansam oare dansul elefantului acum de bucurie? Sincer sa fiu mie nu prea imi arde de asa ceva, asta pentru ca cifrele publicate nu imi spun nimic, precum nu-mi spune nimic nici articolul. O crestere de 33% care cuprinde ce? In cifre, ce inseamna 33%? Daca dai o cautare pe net afli despre exporturi de automobile si piese de schimb, armament, produse din lemn, probabil mobila si cam atat.

Cat la suta din din cele 33% reprezinta fiecare categorie de bunuri si cati bani? Iata cat de "usor" este sa analizezi date romanesti, efectul fiind cel pe care l-ai vazut. Te trezesti de la o zi la alta cu tavanul in cap exact atunci cand credeai ca totul este in roz. Daca din cifra de + 33% exporturi 90% sunt Dacii vandute pe piata externa, banii poti sa-i adaugi mai degraba la PIB-ul francez. Fara cifre exacte, o crestere de 33% poate insemna un milion, un miliard sau de fapt oricat, pana la urma si un leu. Observa mai apoi rolul contului curent in PIB (exporturi-importuri). O scadre a importurilor din cauza consumului scazut poate sa para pozitiv pentru PIB, chiar daca rezultatul reprezinta mai mult o iluzie. Intelegi acum de ce se vaicarea Omidarescu?

Investitii in scadre, consum in scadre, cheltuieli guvernamentale in crestere, din imprumuturi si, un cont curent negativ chiar daca s-a mai echilibrat in urma scaderii importurilor. Ce concluzie pot sa trag eu ca amator din cifrele enuntate in articol? Scaderea PIB = minus 2,5 cu exporturile in crestere, deja din primele trei luni (vezi graficul afisat) poate avea doar doua explicatii:

1- Roamnia nu prea are ce exporta si ca atare ponderea din PIB al exporturilor este neglijabila.
2- Roamnia are ce exporta, dar nu exporta aproape nimic, varianta mai putin plauzibila pornind de la cifrele graficului afisat.

Personal eu cred intr-un coctail facut din cele doua alternative: Nu avem mare lucru de exportat in afara de Dacii si exporturile nici nu merg, exceptand segmentul amintit.

Sa ne uitam acum la cheltuielile guvernamentale:

Majoritatea lor trebuie sa fi mers pe salarii, pensi si furt, din moment ce nu se prea vad in PIB sub forma unor investitii.

O concluzie imediata trebuie sa fie: sectorul de stat, sector care predomina economia, produce cam nimic, pentru ca pana si banii imprumutati, cei 20 de miliarde, au fost arsi deja si uite ca urmele lor lipsesc cu desavarsire din PIB. Compara situatia din Romania cu situatia altor tari, care, au reusit sa adauge cifre pozitive la PIB, macar in urma cheltuielilor guvernamentale exagerate. Economia reala a Roamniei, cea privata, nu reprezinta dupa cunostintele mele mai mult de cca. 30% din total. Din aceste 30% cel putin 50% din afaceri sunt facute tot cu statul, de catre oameni numiti oficial de afaceri, pe aceasta pagina hoti.

Avem asadar de ce sa ne bucuram citind un articol de genul celuia expus? Eu unu nu cred! Cu toate exporturile de care vorbeste articolul convingerea mea este ca tara este falimentara. Vom vedea cu totii pana la urma cine a avut dreptate. Hai sa incheiem aceasta postare cu o mica analiza, acum cand am inteles putin mai bine si componentele PIB-ului. Sa vedem ce a duduit de fapt atat de asurzitor in economia lui Tariceanu? Sa mai vedem si ce au facut de fapt acesti domni, Vosganian si motociclistul, care se bat aproape zilnic cu pumnul in piept, ridicandu-se in slavi pentru prestatiile avute. Vom compara mai apoi si numaidecat prestatiile lor cu prestatiiile guvernului actual.

Prima duduitura pe care a auzit-o Tariceanu a fost cea a celor cca. 8 miliarde de euro/ an trimisi de romanii din strainatate. Ce merite are guvernul motociclistlui in obtinerea acestor prestatii? Zero la patrat, daca nu luam in considerare prestatia alungari cetatenilor din tara, o continuare de fapt a politicii guvernului precedent. Nici un om nu-si pareseste tara de bunavoie doar impins de imprejurari.

Duduitura nr. 2 a fost cea a creditelor date de banci, adica a banilor fictivi bagati prin reclame dementiale ( ai buletin ai credit) in buzunarele romanului producator de nimic. Acesta din urma primind bani de-a gata si-a bagat cheltuielile in viteza a saptea, uitand cu totul de faptul ca bunurile cumparate nu erau de fapt ale lui ci al bancilor.  Pe care vitezoman al cheltuielilor l-a mai interesat atunci faptul ca un credit trebuie sa fie restituit la un moment dat si, nici nu oricum, ci cu dobanda speciala made in Dambovita. Ce merite are fostul guvern in obtinerea acestei "prestatii"? Tot zero la patrat, daca nu tinem cont si aici de faptul ca guvernul a incurujat prostirea populatiei, dandu-i astfel un bobarnac ajutator in drumul spre prapastie.

Duduitura nr. 3 a rezultat din cheltuielile guvernamentale investite in mare parte in salari pensi si furt. Ca productia sa creasaca, guvernul a dublat numarul parazitilor bugetari si mai apoi, le-a dublat acestora din urma si salariile. Asta ca baietii si fetele sa poata cheltui si mai mult. Rezultat: deficit bugetar care salta de la 1 la 5%. Vestea sacului fara fund din paradisul romanesc a ajuns incet si la urechea speculantilor imobiliari de pretutindeni, acestia din urma pregatind o invazie organizate a tarii noastre. Leul a facut muschi, pretul unei cocioabe a ajuns in cer si iata cum a aparut si duduitura nr. 4, ultima, din palmaresul guvernului motociclist. Ce merite a avut domnii din guvern in obtinerea acestor prestatii? Nici un merit desigur, daca nu tinem cont de majorarea salariilor si pensiilor, pentru oameni producatori de nimic, majorare care este acum replatita statului. Banii se duc acum pe apa Sambetei exact asa cum au venit.

Ca sa intalegem lucrurile si mai clar, trebuie sa ne uitam putin la structura puterii din Romania din acel timp. Traian Basescu era presedinte, PNL era la guvernare sprijinit de PSD. Din cele expuse reise clar ca acesti oameni pusi toti unul peste celalalt nu au contribuit cu absolut nimic la duduiturile economice si la cresterea PIB. De unde vine atunci performanta acestor cresteri? De la piata desigur si de la cele doua elemente despre care am vorbit de atatea ori, cererea si oferta, rezultate la randul lor si ca de obicei, din starea psihologica plina de euforie a populatiei. Politicianul imbecil si vanator de voturi isi adjudeca insa intotdeauna asemenea performante, uitand cu desavarsire de pumnul care il va lovi, tot pe el, atunci cand psihologia maselor se schimba. Iti mai amintesti de Traian Basescu in campania electorala? Iti mai amintesti cum se batea in piept pentru prestatii economice la care nu a contribuit cu nimic?

Iata-l acum pe acelasi individ la carma tarii intr-o alta era. Din adulat a devenit huiduit. De ce? Pentru ca a dat impresia falsa poporului ca este conducatorul economiei. Acum cand economia nu mai merge este normal sa plateasca tot el oalele sparte, impreuna cu partidul sau populist. Ce vina au atunci Traian Basescu si lachei sai pentru situatia economica creata. Nci una, asa cum nu au avut nici un merit pentru prestatiile bune ale economiei. Pai stai asa mosneagu dracului vor putea spune multi dintre citititori. Afirmi cumva  ca oamenii astia nu au nici o vina? Nu nicidecum. Am afirmat doar ca ei nu pot influenta evolutia economica a unei tari nici in jos nici in sus. Pai cum stau atunci lucrurile cu Polonia si alte tari care nu au fost lovite de criza in modul in care am fost loviti noi, mos cacacios ce esti?

Pai draji mosului stau cam asa: Diferenta dintre Polonia si Roamnia de ex. este doar una: felul diferit de gestionare a veniturilor facute in timpurile de glorie. Hai sa luam din nou exemplul cu familia ca sa poti intelge mai bine ceea ce vreau sa spun. Ca sa facem o paralela intre tarile amintite, va trebui sa luam desigur doua familii: familia Katsinsky si familia Bochescu. Pornim de la premiza ca aceste familii traiesc in aceeasi tara. In lume e pace, soarele e sus pe cer, luminand inca o data geamurile blocului in care traiesc cele doua familii. Katsinschi si Bochescu locuiesc in acelasi bloc, au acelasi loc de munca si aceasi pozitie in firma fiind amandoi muncitori, fara doctorate, deci tara in care traiesc nu se numeste Ramania. Firma la care lucreaza produce insecticide, salariul celor doua familii fiind si el identic.

Mamele Bochescu si Katsinsky nu lucreaza au de grija de cate doi micuti. EBA si Poponet, in cazul familiei Bochescu, Piotr si Maria in cazul familiei Katsinsky. Este vorba de o vara calda si insectele incep sa se inmulteasca. La televizor se anunta si o posibila invazie de lacuste lucru care ii face pe EBA si Poponet sa scuipe de scarba. Patronul firmei de insecte isi freaca insa miinile intrand in extaz. In extaz intra si Bochescu si Katsinsky mai ales atunci cand aud ca productia de insecticide va trebui triplata, fapt care va atrage dupa sine dublarea salariilor pe care le au. Vara calda continua plina de insecte, oamenii cumpara insecticide ca niciodata. Bochescu si Katsinsky vin in fiecare luna cu buzunarele pline acasa. Katsinsky isi calculeaza banii si consuma tinand cont de faptul ca nici o conjuctura nu este vesnica, precum nu este nici vara intotdeauna plina de insecte.

Piotr si Maria primesc totusi mai multe cadouri si mananca mai multe inghetate, in timp ce tatal are intotdeauna in optica si un viitor fara lacuste. In familia Bochescu a intrat aceeasi cantitate de bani ca si in familia vecina. Poponet si EBA au furat in fiecare luna jumatate din salariul tatatlui, petrecandu-si de minune noptile in baruri. Bucuros de salariul marit Bochescu fuge la prima banca deschisa ca sa ia un imprumut. Acum cand lucrurile merg bine ar fi pacat sa nu cumperi fiecarui membru de familie macar un helicopter, asta daca avion tot nu se poate. Doamna Bochescu este si ea in extaz si excitata, cerandu-i acum sotului 25% din salar pentru fiecare numar de sub plapuma. Lunile trec vara se sfarseste, exact ca in fabula cu furnica si greierul. Lacustele si celelate goange dispar, vanzarile insecticidelor scad, odata cu salariile lui Bochescu si Katsinski. Povestea noastra se termina si ea aici dar nu o putem parasi inainte de-ai face si o morala:

Nu poti trai pe spatele unori intamplari conjuctuarle o vesnicie, mai ales atunci cand nici nu le poti influenta.