miercuri, 22 iunie 2011

Cu sufletul la gura

Daca ai fi citit cumva stirile din presa internationala ieri, ai fi simtit cu siguranta tensiunea pe care incercau s-o propage facatorii de stiri. Grecia si supravietuirea sau nu a guvernului "Mamandreou" acopereau peste tot primele pagini. Euro urca, bursele urcau, impinse de sperante, sperante care pentru orice om normal nu puteau fi altceva decat o certitudine.

Intanlnirea de la teatrul Cotroceni din Bucuresti a actorilor smecheri din Romania a ajuns parca pe plan secundar. Uitandu-te in jur ai putea constata totusi faptul ca traiesti intr-o noua era, cea a teatrului universal. Piesele jucate se desfasoara cu o rapiditate uimitoare pentru ca regizorii le-au incarcat voit cu evenimente. Daca incerci sa privesti mai relaxat si sa discerni, iti vei da insa seama ca piesele sunt complet lipsite de actiune si goale de continut.

Actorii dau din maini si din picioare, gesticuleaza paranoic de vazul lumii, dar in jurul lor nu se intampla de fapt nimic. Piesa pe care incearca s-o prezinte in forma de comedie, este de fapt aceeiasi tragedie pe care ai vazut-o de sute de ori. Regizorii schimba actorii ca sa nu borasti si pentru ca sa-ti poata sustrage atentia de la monotonia piesei. Sfarsitul il stii oricum asa ca distreaza-te si stai cu sufletul la gura in timpul actelor de la mijloc. 

Piata pare sa privesca tragedia mult mai detasata decat cei care o interpreteaza, urmandu-si fluxul normal. Indiferent de actorii care apar pe scena. Cu sau fara Grecia piata a dat de cateva zile un semnal de revenire, unul de care am vorbit chiar in postarea de ieri.

Azi avem o data de ciclu pentru euro si o zona buna de oferta chiar in jurul nivelelor actuale si pana la 1,4450. Ce a facut Papa sau Mamandreou conteaza asadar mai putin. Ceea ce conteaza este castigatorul luptei dintre vanzatori si cumparatori la nivelele amintite. Eu unul am presimtirea ca euro o va lua in gura, indiferent de ceea ce au facut sau n-au facut parintii Andreou.

In conditii normale sceneta iata imprumutul, nu-i imprumutul, m-ar face sa zambesc, din moment ce nu este altceva decat un zdranganit de pahare goale. Nu sunt insa in stare sa fac nici macar acest lucru, pentru ca petrec una din cele mai triste zile din viata. Mi-a disparut motanul pe care l-am luat langa mine dupa ce l-am gasit bolnav afara. Timp de doi ani mi-a demostrat ca un animal are deseori mai mult suflet decat un om. L-am gasit afara si i-a placut sa stea mai mult tot afara, fiind probabil lovit de masina unui idiot raliist. Asta dupa ce circulatia pe straduta noastra s-a intetit in urma unei devieri. Cei dintre voi care iubesc animalele imi inteleg cu siguranta sentimentele.

Un comentariu: