Mitul prin care oamenii sa-u obisnuit sa se increada in puterile fictive ale politicului si ale bancilor centrale, atunci cand este vorba de rezolvarea unor probleme economice, se va sparge in curand ca un bibelou de portelan.
Asta pentru ca tot mai multi isi vor da seama de faptul ca statul face mai mult rau decat bine atunci cand se amesteca in piata, incercand de obicei sa tina in viata afacerea unui vanzator de cizme in Sahara, doar pentru ca acesta tine de tagama oamenilor "care trebuie". Putini sunt asadar cei care au inteles, sau cei care vor sa inteleaga de fapt si intr-adevar, modul real de functionare al unei piete numita libera.
Calcand astfel in picioare insasi definitia ei. Asta pentru ca accepta fara sa se gandeasca la consecinte, amestecul statului si al bancilor centrale intr-un mediu in care institutiile mentionate nu ar avea de fapt ce sa caute. Ba mai mult decat atat! Omul de azi vede institutiile mentionate ca fiind un garant pentru prosperitatea societatilor in care traieste, fara sa-si dea seama, inca, de consecintele grave si deosebit de malefice care rezulta din tocmai amestecul celor amintiti in viata pietelor de capital. Ca sa intelegi mai bine ceea ce vreau sa spun iti voi da ca de obicei si exemple.
Pentru ca suntem in Romania ma voi referi de indata la un exemplu autohton. Unul pe care probabil ca nu exista roman sa nu-l cunoasca. Acest exemplu va avea un nume concret, Dinu Patriciu, un lucru care nu insemneaza ca nu este la fel de valabil si pentru Ion sau Gheorghe.
In randurile care urmeaza voi incerca sa expun o situatie fictiva, una in care piata ar fi fost lasata sa functioneze absolut liber, exact asa cum ii spune de fapt si numele.
Soarta unei tari nu se poate reduce desigur la "be-ul" sau "not to be-ul" unui singur om, Patriciu sau oricare altul. Dar, generalizand, lucrurile pot sa devina deosebit semnificative. Hai sa presupunem acum ca piata romanesca de dupa 89 ar fi fost una total libera, lasata astfel sa functioneze conform proriilor norme, definitii, si principii. Am mai fi avut oare azi oameni de desfaceri de tipul lui Patriciu? Eu sunt convins ca nu! Pentru ca nimeni intr-o piata libera nu ar fi vandut zacamintele de petrol al unei tari, unui om, oricare ar fi fost el, la pret de pijamale.
Iata cat de simplu l-ar fi strecurat o piata libera pe Patriciu si pe toti cei de teapa lui. Cu o piata adevarat libera tepele omului de desfaceri de la Mic.ro ar fi devenit si ele doar o fictiune. Pentru ca Patriciului nostru o astfel de piata i-ar fi taiat aripile deja din pornire. Iata insa problema!
Noi definim de cele mai multe ori ca fiind fictiuni situatiile simple, reale, pe cele care mai si respecta niste definitii bine conturate. Acceptand insa cu foarte multa usurinta, situatii bizare, mai ales atunci cand sunt create de mediul politic, de stat. Chiar daca cei din urma ar vrea sa ne convinga ca pot transforma dintr-o miscare un ciocan in helicopter.
In opinia mea acest fel de gandire al oamenilor a adus lumea in care traim in situatia actuala. Adica aproape de prapastie. Cum dracu sa nu cazi in abis atunci cand tu te-ai hotarat sa incerci sa zbori calare pe un ciocan. Ciocanul este o unealta foarte folositoare dar numai atunci cand este folosit in scopurile bine stipulate de catre definitia pe care o are. Devenind total nefunctional in situatii in care el nu poate fi folosit conform aceleiasi definitii.
La fel si cu piata libera. Ea poate crea automat locuri de munca pornind de la cerere si oferta, putand sa asigure prin aceasta si o groaza de bunastare, precum si o societate functionala. Dar numai pentru oamenii care s-au hotarat sa-i respecte foarte strict legile. Legi incluse toate si prezentate foarte clar de insasi definitia pe care o are. Exact asa cum un ciocan nu poate zbura pentru ca prin definitie nu a fost creat pentru asa ceva, nici piata libera nu poate face lucruri perntru care nu a fost creata. Chiar daca exista idioti care incearca s-o forteze sa faca tocmai astfel de lucruri.
Liber inseamna asadar lipsit de ingradire, un lucru care in cazul unei piete ar trebui sa duca la aparitia competitiei cinstite intre participanti. Afaceristii cu idei bune, cei seriosi si profesionisti supravietuiesc, ceilalti incapabili sau initiatori de afaceri eronate sunt automat fortati sa faca altceva. Putand sa devina astfel folositori societatii in care traiesc in alte domenii. Triajul natural este un lucru deosebit de benefic in opinia mea. Chiar daca multi oameni obisnuiti cu tutela statului se tem de el ca de dracu.
El nu face altceva decat sa plaseze omul portivit la locul potrivit. De ce ar trebui sa devin eu altlet de performanta? Atunci cand nu am nici talent, dar nici vointa necesara pentru antrenamentele zilnice consumatoare de energie si angajament. Doar pentru ca asa vrea tata! Vazand poate status si multi bani in meseria amintita. Exemplu luat la intamplare!
Este dovedit stiintific ca omul are cele mai bune prestatii in domenii care il intereseaza, intr-o munca pe care o face cu placere. O piata cu adevarat libera ar putea intinde omului un ajustor inestimabil i acest sens. Impingand-ul automat spre domeniul care i se portiveste cel mai bine, prin intermediul esecurilor pe care le-ar avea in doemniile care nu i se portivesc.
Cat de folositor as putea fi eu atletismului, concurand de exemplu cu Usain Blot, atletul care a stabilit recordul mondial la 100 de metri in 2009? Dar in conditia in care am concura fara ca adversarul meu sa fie lasat sa intre pe teren? Doar pentru simplul fapt ca niste oameni, "de bine", care se mai si declara admiratori ai atletismului, ar decide sa calce in picioare toate regulile acestui joc. Doar pentru simplul motiv ca nu vor sa ma vada pe mine pierzand. Ce farmec si ce rezulate ar mai avea un joc in care poti fugii singur pe teren? In orice ritm ai vrea, pentru ca fara adversar nu vei putea iesi decat castigator.
Acelasi farmec si aceleasi rezultate pe care le are si economia de paiate. Una in care nu numai ca nu ai adversari, dar in care mai esti si carat in spinare de altii, inclusiv de cei performanti ca Blot. Pe terenul de atletism al economiei amintite, atletul performant este obligat de arbitrii sa ia in spate ologii "care trebuie". Sa fuga cu ei pana la tinta, pentru ca cei din urma sa poata fi declarati castigatori. Sincer sa fiu eu nu cred ca ar exista cineva care ar vrea sa se uite, si cu atat mai putin sa participe, la o asemnea competitie. Pentru ca nimeni nu ar putea accepta asemenea reguli in nici o ramura sportiva.
Iata insa ca in viata sa de toate zilele omenii nu numai ca accepta dar si cultiva asemenea reguli. Vazand in stat si banci centrale arbitrii care ii vor putea duce la victorie fara nici un efort. Ba ii mai si admira pe acei guralivi care vorbesc in numele economiei de piata si a democratie. Principii pe care cei amintiti le demoleaza chiar si in timpul in care isi bat gura la televiziuni si in ziare. Uitye ca cum s-au nascut drajii lu mosu oamenyii dje djesfasheri, impreuna cu soshietatyea altletica in ca care atletu adjevarat ii impins cata periferie, pintru a lasa loc putorilor care vor sa shie caratye in spatye pan la tzinta. Ascultatz amu la shie va spunye tat mosu! Era atletzalor cu pisioare dje lemn mere cata sfarsit. Asta pintu ca inshiet, inshiet, ei no sa mai aiba nyishi un spectator.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu