"Daca vrei sa iesi din groapa, nu mai sapa!". Citatat genial, l-am vazut in engleza ( when in a hole stop diging), valabil in orice domeniu, inclusiv cel economic. Legea fundamentala a pietii libere este cererea si oferta. Dai dovada continuarii sapatului, in caz ca intr-o piata libera, incerci sa maresti oferta in lipsa cererii. Nici un particular nu ar face o asemenea anomalie, stiind desigur ca-si taie craca de sub picioare. Statul, a tot puternic, face insa cele mai stupide miscari posibile aproape intotdeauna. Banul, tot un bun, a fost aruncat in cantitati imense acolo unde nu trebuie.
De unde aceasta stupiditate a puterilor de stat, chiar in tari unde angajarile s-au facut si pe criterii de competenta si nu numai pe criterii politice ca la noi. Raspunsul este simplu: Statul nu da socoteala si mai ales nu are presiunea prestatiei! In timp ce o fabrica trebuie sa lupte pentru clienti, in caz ca-i va pierde va da faliment, statul nu trebuie sa lupte pentru nimic. El nu-si va pierde niciodata cetatenii. Tu, vei fi obligat sa stai la aceeasi coada, in fata aceluiasi giseu, populat" de acelasi functionar incompetent, necioplit si nepasator volens nolens.
Asta pentru ca pe acesta din urma nu-l concureaza nimeni, indiferent de cum isi executa atributiile. Cumpararea unui produs se face de obicei cu bucurie, decizia achizitiei fiind exclusiv a cumparatorului. Cand te pui in fata unui ghiseu, de genul celuia descris mai sus, o faci cu sila si din obligatie, executand deseori legi aberante votate de putere. In timp ce o fabrica este ghidata exclusiv de cerinta clientilor, a cetatenilor, statul ghideaza, obligandu-si foarte des cetatenii, sa faca lucruri pe care de fapt nu doresc sa le faca. Nu cred ca stai de placere in fata ghiseului, unde vei platii taxa auto, ilegala de fapt? La un particular i-ai fi dat in cap in caz ca ar fi venit cu asemenea idee. Mergeai cu siguranta la altul mai destept ca sa-ti cumperi masina. Te-ai fi frecat mai apoi delectat pe burta, la auzul vestii ca pe primul l-a luat dracul si a dat faliment.
Statul nu da faliment orice ar face pentru ca este o putere, o institutie asupra careia nu se exercita nici o presiune, nici macar in cazul in care nu prestseaza conform asteptarilor. Romania este un exemplu magnific in acest sens. Institutii lipsite de un tel si de pretentia prestatiilor devin prin definitie ineficiente, facand deseori boacane dupa boacane. Boacanele vin oricum, chiar in cazul in care angajtii ar fi toti cu IQ-ul peste mediu. Acest rezultat este o consecinta directa a lipsei telului de prestatie.
Esti stat si nu ai bani ii tiparesti, la nevoie pui taxe, le maresti cum vrei, faci legi, mai mult sau mai putin populare, fara ca "clientul tau" cetateanul sa aiba prea multe de spus. Paradoxal statul functioneaza intr-o economie de piata unde nu are de fapt concurenti. Lipsa concurentei ii fac pe oamenii care alcatuiesc aparatul de stat despotici si lenesi, iata de unde prestatiile precare ale politicului. Singura prestatie pe care un politician trebuie s-o faca bine este prestatia retorica. Dupa ce a fost ales, de popoare la care amnezia a devenit pandemica, politicianul intra de obicei in hibernare.
Hibernatul politicianului, mai ales in Romania, se deosebeste insa radical de hibernatul ursului. Politicianul hiberneaza doar cu o jumate de creier, partea de creier dedicata alegatorului. Cealalta jumatate ramane in activitate continua, compensand cu varf si indesat partea care doarme. Partea activa lucreaza intensiv, pentru ca lucreaza pentru politician si grupurile de interese din jurul acestuia. Un minut de somn ar fi un minut pierdut. Starea descrisa, duce incet dar sigur la inechitati grave, urmate fara doar si poate de o cadere in groapa. Problema omului nu este in primul rand groapa, ci mai degraba faptul ca el continua sa sape.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu