Dictaturile se nasc de obicei din democratii esuate

Ti-a venit vreodata sa-i spargi capul omului de la giseu? Al unuia care te trimite in 50 de locuri pentru a-i aduce hartii de care pana la urma nu ai nevoie, uitand in acelasi timp sa-ti precizeze hartiile de care ai nevoie, trimitandu-te mai pe urma fara nici o jena sa i le aduci. Obligandu-te astfel sa faci unul sau mai multe drumuri in plus. Asta dupa ce l-ai intrebat insistent la prima vizita si l-ai rugat sa precizeze tot hartogaraiul pe care va trebui sa-l vanezi. Pentru a-ti rezolva pana la urma o problema creata de fapt tot de el si de guverne si birocrati de teapa lui. 

Mie sincer sa fiu da, dar am ramas intotdeauna doar cu gandul. Cand insa nesimtirea fata de cei multi intr-o societate numita democratica ajunge la culmi, perceptia umana fata de mediul inconjurator obisnuieste sa se schimbe radical, facandu-i pe indivizii din aceeiasi societate chiar agresivi. Oamenii care au fost de acord cu principii pe care le considerau chiar benefice devin deodata reticenti fata de aceleasi principii, dorind pana la urma chiar desfintarea acestora, nu de putine ori cu pretul luptelor de stada.

Exemplul dat in randurile de mai sus este un cosmar romanesc, dar lucrurile se prezinta foarte asemanator si in alte situatii. Un exemplu in acest sens ar putea fi chiar existenta sau inexistenta Uniunii Europene. Nu intamplator, scepticismul fata de aceasta uniune precum si fata si fata de moneda ei, apare atunci cand vremurile sunt grele.

Ca sa poti inelege legatura dintre cauza si efect, trebuie sa-ti pui numaidecat o intrebare vitala: Cine a creat oare aceste vremuri grele? Daca nu tocmai nesatuii si avarii care in numele democratiei s-au infruptat din belsug cu putere politica si cu bani, lasandu-i pe cei pe care au pretins ca-i reprezinta intr-o postura de simpli spectatori. Dupa ce ai citit randurile de mai sus care expun evenimente luate din viata care te inconjoara, te mai mira oare venirea lui Hitler la putere? O sa te mire oare cand iti spun ca doamna Le Pen, femeia care vrea sa dea cu euro de pamant, are sanse bune de a deveni presedintele francezilor?

Si tine cont! Suntem doar in faza incipienta a unei ere in care perceptiile oamenilor vor deveni mai negative si mai agresive pe zi ce trece. Cand lucrurile par sa mearga bine oamenii sunt mai toleranti si isi pun intrebari mai putine. Cand lucrurile incep sa mearga prost aceeiasi oameni incep sa aiba dubii,  punadu-si intrebari si cautand raspunsuri cat mai apropiate de realitate. In democratiile functionale divergentele din gandirea umana se rezolva prin vot, vezi cazul Islandei. 

In democratiile esuate votul popular nu duce la rezultatul dorit pentru ca politicianul nou ales nu-si respecta promisiunile fiind vandut elitelor actuale, vezi cazul Irlandei. In asemenea situatii cand alegatorul incepe sa se simta neputincios, extremismul si tenditele dictatoriale incep sa prinda radacini. Politicienii din apus care reprezinta aceste curente sunt de obicei oameni inteligenti care incearca sa cante exact pe struna pe care canta si poporul. Cei de la putere ii numesc insa populisti, asta pentru ca ideile noi pe care le propaga se bat cap in cap cu ideile elitei actuale. 

Cat populism poate fi insa in idea desfintarii euro, a UE, sau in ingradirii emigratiei, lucruri pe care doamna Le Pen de exemplu le pune pe prim plan? Pai nu asta vrea de fapt poporul? Nu s-au saturat oare oamenii de apelativul rasist, un apelativ atribuit fiecaruia care a incercat sa le spuna lucrurilor pe nume? Un exemplu ar fi hotiile pe care le-au facut diferitele grupuri etnice.  Nu a esuat foarte vizibil pentru cei care au ochi sa vada mult trambitata Uniune Europeana? Inclusiv cea monetara. Pusa pe fundament de paie de cei care se grabeau sa traga foloase de pe urma ei. Nu si-au demonstrat actualii politicieni si actualii finantisti abilitatile de hoti si mincinosi mai bine ca niciodata? 

Iata asadar solul propice in care radacinile unei dictaturi pot fi implantate cu succes, un sol calcat in picioare de exact aceeia care se bat cu pumnii in piept, declarndu-se mincinos corifei democratiei. Acolo unde dictatura prinde radacini democratia a murit de mult, asasinata de tocmai cei care pretind ca o reprezinta. Terorismul este si el condamnat de majoritatea acestor bufonasi, un lucru corect si lesne de inteles, dar ineficace. A condamna un fenomen al carui cauze nu ai incercat sa le intelegi si sa le explici niciodata este este un trucaj ieftin. 

Terorismul, condamnabil si in opinia mea, este un fenomen care s-a nascut din cauza dopurilor uriase de ceara din urechile conducatorilor actuali. In cazul in care aceste dopuri nu vor fi spalate in curand, purtatorii lor se vor putea delecta in opinia mea nu numai cu terorism dar si cu razboie civile si chiar dictaturi. Iata ca am ajuns la rascrucea de drumuri de care am vorbit atatia ani! Avem un drum care duce spre iad, si unul foarte greu dar care asfaltat cu migala ar putea sa ne duca spre lumina. Mi-e teama totusi ca mai marii zilelor noastre au intrat deja pe o cale de unde nu se vor mai putea intoarce, pe cea care duce in directia iadului.

Iata de ce mi-a fost asa de greu sa-i raspund lui Cristi la intrebarea pe care mi-o punea in legatura cu supravietuirea euro. Soarta valutei comunitare precum si cea a Uniunii depinde de un singur factor: perceptia oamenilor. Un lucru este insa cert! In cazul in care politicienii de azi nu-si vor spala dopurile de ceara din urechi, atat euro cat si UE vor ramane un vis urat. Si mai urata va fi insa realitatea imediata care va inconjura funerariile.