Spre norocul celorlati purici care vad ceea se se intampla in jururl lor, simtindu-se astfel la fel de chinuiti ca si Dan Puric. Nu pot asadar, sa nu public scrisoarea cineastului pe acest blog, chiar daca repeta lucruri pe care eu le spun de ani de zile. Ma bucur de fiecare data atunci cand vad un roman rectionand la debandada in care ne-au bagat gunoiele de la conducerea aceastei tari. Indiferent daca reactia vine din partea unei personalitati, sau din partea unui om care s-a declarat simplu, precum a facut-o minierul pe care l-am prezentat intr-o postare anterioara. Acest om, minierul, devine in ochii mei la fel de mare ca si Dan Puric. Pentru ca amandoi au ceeiasi atitudine, fata de o cauza care priveste o tara intreaga. Sunt de asemenea constient ca vei auzi de aceasta scrisoare pretutindeni. Am pus-o totusi pe site, doar din respect fata de cineva care da dovada de patriotism. Intr-o tara in care tradatorii misuna ca gandacii. Sper in acelasi timp ca te va incuraja si pe tine, in luarea unei atitudini impotriva batjocurii la care ai fost supus timp de 24 de ani.
„În atenţia d-nei Laura Georgescu, Preşedinte al C.N.A
Dragă doamnă,
Vă scriu, trebuie să recunosc, cu oarecare emoţie, nu din frică politică
pentru funcţia importantă pe care o aveţi, ci din frică creştină că
nici de data aceasta, probabil, n-o să mă înţelegeţi şi am să vă pierd
pentru totdeauna. Şi atunci, totuşi, de ce vă scriu? Scriu cu nădejdea,
tot creştină, vă rog să reţineţi, că, poate, vreun tânăr sau oricare alt
român de calitate din ţara asta, citind această scrisoare, se va
lămuri. Ştiu că sunteţi foarte supărată pe mine pentru că am afirmat că,
timp de 24 de ani, am fost şi suntem “conduşi”, mai bine zis distruşi
politic, economic, cultural şi, mai ales sufleteşte, vă rog să reţineţi
ultima dimensiune, dragă doamnă, care este foarte importantă pentru un
simplu om, apoi pentru o ţară întreagă, de o “şleahtă de securişti
mafioţi”! Trebuie să recunosc acum, privind cu detaşare în timp, că
termenul “mafiot”, pe care l-am folosit, nu a fost foarte potrivit.
Mafia, de bine de rău, are codul ei, onoarea ei şi, mai ales, legile ei
nescrise, dar respectate. Cei care ne mutilează zi de zi, nu cunosc
nicio lege, niciun cod. Sunt, în fond, nişte suflete chinuite. Ştiu că
aţi afirmat, cu o oarecare undă de mândrie “patriotică” că şi
dumneavoastră faceţi parte din rândul lor. Personal, am fost cam
zdruncinat fiindcă nu mă aşteptam la o asemenea “solidaritate”! Şi
totuşi, doamnă, lasaţi-mă să vă reamintesc! Cei pe care îi susţineţi, cu
care pesemne vreţi să vă confundaţi ideologic şi sufleteşte până la
neantizare, au făcut multe lucruri, cum nu trebuie, în această ţară. Au
asasinat cu sânge rece oameni şi, mai ales tineri, ca lovitura de stat
din 1989 să fie poleită cu sângele lor nevinovat şi declarată astfel
Revoluţie. Apoi, s-au grăbit, ca nimeni alţii, să-şi prăduiască fără de
niciun scrupul, propria ţară, s-o vândă, pe nimic străinilor. Cine sunt
ei, dragă doamnă, v-aţi întrebat vreodată? De ce v-aţi alăturat lor? Ce
v-a determinat? Da, ştiu că şi ei vorbesc româneşte, dar nu sunt români,
sunt “mutanţi ideologici”. Nu v-aţi prins? Şi ruşii, şi bulgarii, şi
ungurii şi toţi cei care au cunoscut experimentul comunist au asemenea
specimene.
Cum să dai în propria ţară? Ce suflet îţi trebuie să faci asta? V-aţi
gândit vreodată că tinerii noştri, în aceşti ultimi ani, nu au avut
şansa să înveţe niciodată istoria adevărată a acestui neam? Că ţăranul
roman îşi bagă grâul în sobă ca să îl ardă, fiindcă nimeni nu i-l
cumpără şi că azvârle laptele în apă, ca să-l bea pe cel de la
supermarket? La pensionarii mutilaţi, deveniţi muribunzi , condamnaţi cu
cinism la agonie socială? La tinerii dezorientaţi, descurajaţi, umiliţi
şi cu zborul frânt, ce nu mai îndrăznesc să privească nici măcar cerul?
La viitorul lor ucis, v-aţi gândit vreodată, doamnă? La bieţii oameni
goniţi de sărăcie, obligaţi să fie sclavi pe “plantaţiile occidentale”,
lăsându-şi copiii la bunici şi la rude? La numărul mare de sinucideri
din rândul acestor mici nevinovaţi, făcute din disperarea singurătăţii?
Da, dragă doamnă, gândiţi-vă şi la singurătatea tragică a acestui popor!
Mai înainte de a fi dimpreună şi deodată cu cei pe care îi apăraţi, şi
cu mândrie vă prezentaţi că din rândurile lor faceţi parte, mai bine aţi
încerca să faceţi un pas către cei mulţi, care suferă în tăcere, încă.
Încă, dragă doamnă! Căci nu e departe ziua, când această tăcere se va
transforma în furtună. Şi mă rog, ca furia ei să nu vă prindă! Se ridică
poporul, dragă doamnă, şi dumneavoastră vă ocupaţi de amenzi?
Spuneţi-le încet, docil, poate chiar în şoaptă, băieţilor care vă
înconjoară şi votează în unanimitate, că vremea lor a trecut. Un duh nou
cuprinde ţara, dragă doamnă, iar duhul acesta nu vă va recunoaşte. Iar
ca lucrul acesta, să nu se întâmple, grăbiţi-vă! Începeţi cu un gest
mic, nesemnificativ, minor în aparenţă. Lăsaţi-i în pace, pe tinerii
jurnalişti, care spun adevărul! Ei sunt, în fond, dovadă că, organismul
sănătos al ţării, există. Cât despre mine, uitaţi-mă! În schimb, vă rog
din tot sufletul, nu uitaţi cele pe care vi le-am spus. Nu-i niciun pic
de ură în ele, ci doar o panică de suflet creştin că, încă un om, se
poate pierde.
Cu aleasă consideraţie, Dan Puric”.