Cosmarul lui Draghi

Saptamana trecuta, un "puh" de usurare i-a cuprins pe investitorii din toata lumea. Asta dupa ce Super Mario 1, a anuntat ca nu mai vede deflatie in Europa. Economia s-a stabilizat, spunea bancherul si, ca atare, pana si Putin isi poate planta linistit florile in Crimea, de acum incolo. Euro a saltat ca o capra impunsa in fund, pentru ca, deflatia este singurul cosmar care le da broboane de sudoare keynezienilor. Daca nu-i deflatie, totul este in regula, pentru ca, singurul reper de crestere economica al acelorasi experti, este inflatia. De unde pornesc oare aceste conceptii imbeciloide ale celor citati? De la convingerea ca economia stagneaza, atunci cand consumul stagneaza. Din moment ce doua treimi din produsele interne brute ale tarilor cu economii dezvoltate se bazeaza pe consum.

Din deflatie rezulta pana la urma scaderea preturilor, un fapt care il pune pe consumator intr-o pozitie de asteptare. Asta daca vei vrea sa dai crezare gandirii draghiene. Conform acestei gandiri, populatiile isi inchid toate deodata portmoneul, in asteptarea preturilor mai mici. Facand astfel economia praf si pulbere. Nimeni nu mai mananca, nu mai bea apa, nu-si mai umple rezervorul de benzina la pompa etc. Totul se opreste. Orice om cu scaun la cap, intelege ca aceasta gandire este scoasa din cur. Prentru ca, omul consuma intotdeauna ceea ce trebuie sa consume si, normal, ar trebui sa poata consuma mai mult, doar atunci cand preturile marfurilor pe care ar dori sa le cumpere scad. Sau, daca salariile ar creste mai mult decat preturile. Un lucru despre care sunt convins ca nu ai auzit niciodata.

Exceptand cazul in care ai fi politician sau bancher. De ce nu? Director ca Rusanu si Daianu, care isi puneau salariile singuri, din banii statului.

Hai sa luam un exemplu, ca sa vedem cat de bolnava poate fi gandirea unui bancher central. Pentru a intelege acest exemplu, il vom pune pe Ion in doua situatii total diferite. Intr-una in care va "inflori" conform viziunii lui Draghii si, mai apoi, intr-una in care va inflori conform viziunii mele. Vei observa desigur, felul in care cele doua viziuni se bat cap in cap, deja de la inceput. In viziunea lui Draghi cresterea preturilor il sperie pe Ion, obligandu-l sa-si cheltuiasca banii pe care ii are cat mai repede. Ion stimuleaza astfel consumul si, prin aceasta, stimuleaza si economia. In viziunea mea inflatia are efecte chiar inverse, mai ales intr-o era in care toata lumea este deja scufundata in datorii.

Sa le luam pe rand! In inflatia lui Draghi Ion trebuie sa se hraneasca ca orice om. Din ce? Din salariul pe care il primeste. Numai ca, pentru ca el sa poata cheltui mai mult, intr-un mediu in care preturile cresc, ar trebui sa-i creasca si salariul. Observa! Mai mult decat preturile. Un lucru pe care niciun bancher central nu-l poate garanta. De ce? Pentru ca monetizarile facute de bancile centrale, nu pot influenta cu nimic velocitatea monetara. Ca o consecinta cei care ajung primii la lichiditati sunt bancile, care, intr-un mediu ca acel de astazi trebuie sa fie cu ochii in patru. Neputand sa-si permita creditarile din doua cauze: 

1) Au deja credite neperformante date cu duiumul. 2) Oameni, firme, care nu-si mai permit nici ei, ele, credite noi, din cauza faptului ca sunt indatorati, indatorate, pana in dinti. Sau, chiar daca nu au prea multe datorii, nu doresc sa faca investitii noi din cauza unei economii nesigure. Ce se intampla cu salariul lui Ion intr-o asemenea situatie. Ramane in cel mai bun caz neschimbat, in cel mai rau caz scade. Din moment ce somerii fac coada la usa firmelor care vor sa angajeze. Cati bani ii mai raman lui Ion din acelasi salariu, sau dintr-unul scazut, chiar si atunci cand numai unele preturi cresc? Bani tot mai putini. Si atunci, Ion va trebui sa prioriteze, fiind obligat sa renunte la multe lucruri pe care ar dori de fapt sa le cumpere. 

Bancile nu renunta insa la nimic. Ajung primele la bani, investindu-i acolo unde vad randament. Nu in economie, pentru ca economia schioapata. Odata cu ea schioapata si randamentul. La bursa nu schioapata nimic, pentru ca, acolo, si-au bagat bancile debitoare toti banii. Luati pe dobanzi de nimic de la bancile centrale, dobanzi impuse de deflatie. De aici rezulta ceea ce vei vedea in graficele urmatoare, tsunamiul economic in devenire. Pregatit de un mediu in care numarul participantilor in campul muncii scade veriginos, in timp ce, bunurile din bilanturile bancilor explodeaza. Vezi cazul Chinei! O tara care a anuntat acum cateva zile, o sacdere a exporturilor cu 18%, fata de astepatatrile de + 7%, pe care le aveau expertii.

Graficele de mai sus sunt dovezi si rezulate vi ale gandirii magistrale pe care o are Draghi. Impreuna cu Abe si cu toti presedintii bancilor centrale din lume. BIS( Banc of International Settlements) a averizat totusi despre nesustenabilitatea masurilor luate de catre cei speriati de deflatie. Eu am averizat de mult. Spanand ca aceasta sarada nu va putea avea un sfarsit bun pentru nimeni. Sustin si azi parerea pe care am avut-o! Fiind constient de faptul ca realizarea predictiilor pe care le fac, poate dura uneori mai mult decat mi-am inchipuit. Hai sa-l vedem pe acelasi Ion in deflatie. Intr-un mediu lipsit de tonele de monetizari electronice. In deflatie, lipsa de velocitate a banului duce la diminuarea creditarilor care, la randul lor, duc la scaderea preturilor. Ion este angajat cu un salariu care i-a scazut. In general, in deflatie, preturile scad mai mult decat salariile. Sau, tin pasul cu acestea. Dupa ce ai citit cele expuse puneti o singura intrebare! In care mediu are Ion sansa de a cheltui mai mult? De cheltuit va trebui sa cheltuiasca, pentru ca viata lui nu s-a oprit odata cu deflatia. Asa cum nu se opreste viata nimanui. Ca o consecinta, oamenii vor cheltui intotdeauna dupa nevoi dar, mai ales dupa posibilitati. Mai mult, numai atunci cand le raman bani in plus, dupa cheltuielile pa care trebuie sa le faca pentru traiul de toate zilele.

Pomparea artificiala a preturilor, raportata la salariile in scadere, la cele constante si, chiar la cele in usoara crestere, diminueaza surplusul disponibil despre care vorbeam. In timp ce, scaderea preturilor il mareste. Din banii pe care ii are orice individ, este mai probabil ca isi va cumpara un aparat de fotografiat, de exemplu, atunci cand pretul acestuia a scazut de la 1000 la 500 de ron. Si, mult mai putin probabil, atunci cand acelasi pret a aurcat de la 1000 la 1500 ron. Cele expuse tin si de psihologia umana. Din moment ce un produs mai ieftin atrage intotdeauna mai multi clienti decat unul scump. Mai ales daca este vorba de un produs de calitate. Nimeni nu-si va cumpara 7 aparate de fotografiat si 5 masini de spalat, doar de frica preturilor in crestere. Dar, o majoritate, isi vor cumpara de obicei chiar si lucruri de care nu au nevoie, atunci cand preturile scad. Acestea fiind spuse, astept cu nerabdare momentul in care Draghi va vedea din nou deflatia. Pentru ca, un fenomen global nu dispare peste noapte, doar din cauza faptului ca un bancher s-a hotarat sa viseze frumos. Mai ales nu atunci cand s-a hotarat sa traga cu prastia in elefanti. In elefantul chinezesc, de exemplu. Ca sa nu mai vorbim de toti ceilalti elefanti, pusi de bancile centrale in fiecare "camera".

PS. Doresc sa subliniez un lucru foarte important legat de cele spuse! Deflatia nu este un fenomen bau, bau, asa cum vor s-o prezinte capii bancilor centrale. Ci, este doar o consecinta fireasca a unui ciclu inflationist precedent. Creat de cine? De catre tocmai magarii care se lupta acum cu efectele politicilor duse in anii precedenti. Aceasta stare de fapte nu face altceva decat sa intareasca teza lui Confucius:"Cand o anumita limita este atinsa, o reactie in directia opusa este inevitabila."Aceasta teza este la fel de valabila si in cazul deflatiei. Ea se va transforma in inflatie, doar dupa ce si-a atins limitele necesare. Cu cat lupta impotriva ei va fi mai acerba, cu atat va da mai dur din "copite", in drum spre limita pe care va trebui neaparat sa o atinga. Asta cu toate ca Draghi&Comp, viseaza cai verzi pe pereti.