Sarbatorirea sfarsitului QE2

"FEDUL e-n toate, e-n cele ce sunt/ si-n cele ce maine vor rade la soare / E-n holda intreaga si bobul marunt/ E-n pruncul din leagan si-n omul carunt/ Si-n viata ce vesnic nu moare". Acest FED din tot ceea ce exista isi va sfarsi programul QE2 chiar azi daca nu ma insel. In plin QE, din 2 martie, bursele si totul legat de risc s-a depreciat. Acum cand QE2 se termina bursele par a fi din nou in extaz sarbatorind parca sfarsitul stimulului de care nu mai este nevoie. 

Euforia pare a fi invelita in folii de argint, exact ca inainte. Cca. 10% castig in doua zile nu e rau, si asta in pofida leverage-ului schimbat. Al aceluia care explica deprecierea metalului conform marilor experti. 

Nu ti se pare un pic straniu acest comportament? Mie din punct de vedere ciclic nu. Daca cauti explicatii fundamentale sper sa le poti primii de la cei care le agreaza. Eu vad deocamdata indicele Sp exact la un nivel de oferta. Interesant cum a ajuns aici chiar in ziua de azi. 

Va reusi oare euforia sarbatorii sa ridice indicele in slavi de la acest nivel? Vom trai si vom vedea, eu unul am insa niste dubii. Asta cu toate ca luna iulie obisnuieste sa fie o luna a raliurilor bursiere. Din aceasta cauza au si inceput de fapt aprecierile actuale dupa parerea mea. Oamenii stiu rutina si se baga. 

Vor fi oare rasplatiti si de aceasta data? Parerile mele privind perspectiva medie si chiar cea lunga de timp le stiti din analizele pe care le-am expus de o bucata buna de vreme. Vom afla cu siguranta pana in septembrie, daca ne mai ajuta si soarta, cat de bune sau cat de eronate au fost analizele pe care le-am facut.

Sa traiti o vacanta placuta! 

"Strong vigilance"

Cuvintele magice care semnalizeaza o noua ridicare de dobanda de catre Trichet. Tot cea ce este considerat risc a saltat ca de obicei la auzul acestor cuvinte, inclusiv euro. Demonstrand inca o data faptul ca piata se misca exclusiv pe baza de perceptii si nicidecum pe baza datelor fundamentale. Eu nu cred ca poate exista cineva care sa poata afirma cu seriozitate ca datele fundamentale din Europa ar fi bune. Cu toate acestea aprecierile au inceput cu cateva zile inaintea jocului cu vigilenta, cuvintele lui Trichet nefacand altceva decat sa mai puna niste paie pe focul care mocnea.

Cata vigilenta poate oferii un om care este pe cale de-a distruge chiar banca in care lucreaza stie doar piata. Oricum, eu am spus ca euro se afla in zona neutra si fara Trichet. Spuneam de asemenea ca are toate sansele de-asi testa maxima pe care a facut-o. Acest lucru este deocamdata in curs de derulare, dar, perceptia pietei se poate schimba dupa cate ati putut vedea de la un moment la altul. Vigelenta pe care o vad eu la Trichet este una prin care isi va sapa o groapa si mai adinca dar si mai perfecta, pregatind astfel un faliment dezordonat si cu consecinte mult mai grave. 

Deocamdata insa ceea ce cred eu are mai putina importanta, din moment ce piata crede altceva. Ea pare sa-l creada pe Trichet, cel putin pentru moment, punand un accent exagerat in opinia mea si pe votul care urmeaza sa fie dat de catre parlamentul grecesc. Eu zic ca va vota cu hotii, neavand insa nici un dubiu fata de faptul ca banii vor veni oricum, indiferent de vot. La fel cum nu am nici un dubiu fata de faptul ca mortul nu se va mai trezi. Asta indiferent de cantitatea de oxigen pe care o va primii de la mascarici.

Observa asadar cat de mult conteaza perceptia. Ne uitam cu totii la aceleasi date precum si la efectele dezastruoase pe care le-au avut politicile aplicate pana acum. Aceleasi politici continua sa fie aplicate si in momentul de fata. Si, cu toate acestea, sunt convins ca exista foarte multi cititori, chiar al acetui site, poate chiar o majoritate, care cred in continuare in puterile divine ale lui Trichet. 

Fuga fundamentala dupa cursul euro-leu

Eu nu mai comentez delecteaza-te singur! Romania este presarata si are multa nevoie de oameni ca cei care isi dau cu parerea in articol. Eu cred ca esti de acord atunci cand spun ca astia isi merita din plin salriile anuale de sute de mi de lei, sau chiar euro.

Imi place si jocul asta cu uite investitorul, nu e investitorul. O alta chestie draguta este cea cu Grecia. Criza a inceput exact o data cu deprecierea leului! Sau nu? In opinia mea transferurile de capital catre bancile mama nu au facut altceva decat sa intareasca noul trend nascut deja.

Ia te uita! Inca un pic de istorie din moment ce e la moda:

"In the Biggest Loser category, the award for the central bank that made the worst trade in history goes to Switzerland, with losses of 21 billion francs in 2010, trying to keep the value of the franc down against the euro. That’s about $25 billion at today’s valuation."

Premiul pentru banca centrala care a facut cea mai prosta afacere din istorie se acorda Bancii Centrale din Elvetia. A pierdut 21 de miliarde de euro in 2010 incercand sa meninta o valoare scazuta a francului fata de euro. Valoarea actuala a banilor topiti este de 25 de miliarde. 

Noi avem insa noroc! Nici BNR dar nici Isarescu nu au intrat inca in istorie. Poate-i va baga acolo viitorul presedinte, domnul: Ca-bat toti politica asta la nivel inalt. Cunosti probabil scena in care marele Ponta se ridica printr-o miscare la nivelul actualului presedinte. Vorbind elevat si ca un mare om de stat "care este" de o problema primordiala a tarii sale: cautarea sticlelor pe podelele teatrului Cotroceni.

Hai sa mai traim, daca ne-or lasa. 

"Hiperinflatia" care macina comoditatile

O singura data de cand am pornit acest blog am fost si eu de acord cu domnul Bernanke. Asta s-a intamplat atunci cand a spus "ca inflatia este trecatoare". Asta cu toate ca marii analisti, percum Peter Schiff il vedeau pe Mugabe ocupand America. 

Cei care l-au ascultat cumparand argint la 50 de dolari, speriati de hiperinflatia de tip Zimbabwe, stau azi cu buzele umflate, in timp ce iubitorii metalului galben au putut sa se mai spele pe dinti, chiar fara dureri, in tot acest timp. In data de 23 junie am venit totusi cu urmatoarea afirmatie facuta anapoda:

"Ba mai mult! Aurul lucreaza si el de zor la un top. Care, terminat, ar putea fi sub nivelul celui precedent. In cazul in care acest lucru se va intampla aurul va trebui sa inceapa un plonjon demn de bagat in seama speriindu-i in acelasi timp si pe arginatri. Cei din urma vor avea din nou cosmaruri cu dracusori amenintatori, de genul celora care sa hranesc exclusiv cu argint."

N-a trecut o zi si aurul a inceput s-o ia la vale facand un plonjon tot anapoda de cca. 60 de dolari, exact de la linia pe care o vezi pe grafic si spre care spuneam ca se va indrepta din nou. Spuneam asta acum cca. 6 saptamani. Faptul ca linia este cea mai anapoda structura afisata pe acelasi grafic nu mai trebuie sa surprinda pe nimeni. Ca un echilibru la ceea ce fac si la ceea ce zic eu anapoda exista din fericire stiri pertinete. Citeste-o cu atentie pe cea publicata de Reuter:

Gold cuts 4-day rally as Fed boosts dollar - Reuters

Po.. po.. po.. poftim? Pai nu avea cumva FED-ul ca tel suprem macelarirea dolarului? Conform acelorasi experti care au fabricat stirea de mai sus. Pai nu venea republica Weimar peste noi calare pe Mugabe din Zimbabwe? Nu era Fed o institutie la care lucrau numai roboti si care nu facea altceva decat sa tiparesca bani? Ce sa mai conteaze faptul ca aurul cade ciclic, pentru ca trebuia sa cada, atunci cand o stire bazata pe date fundamentale pertinente amesteca FED-ul in toate. Exact cum facea si Dan Desliu cu partidul in minunata sa poezie care purta celasi nume.

Dar de ce a cazut oare si argintul? Nu era el aurul omului sarac care trebuia sa intreaca in aprecieri chiar si aurul real? Dar titeiul de ce a cazut? Nu se bat aia ca orbii in Libia cu peak oil-ul in cap? Cerealeleor lovite de arsita, zaharului devenit ultradulce oare de ce le-a scazut pretul? Dar bursa ce face?

Nu trebuia sa se decupleze conform unor grafice inversate de comoditati? Se pare ca nu! Se pare ca graficele sed deocamdata bine in pozitiile lor reale dand semnale destul de credibile si exacte pentru cei care stiu sa le interpreteze. Ce spun oare aceste grafice despre aur de exemplu? Spun ca a dat un semnal urat de depreciere, nereusind in acelasi timp sa-si depaseasca maxima anterioara, exact asa cum am anticipat.

Dar despre petrol ce spun? Spun exact acelasi lucru pe care il spuneau si atunci cand a inceput razboiul care trebuia sa-i duca pretul spre 200 de dolari. De la 115$, maxima atinsa in timpul razboiului, la 90$, pretul de inchidre a titeiului de saptamana trecuta, sunt cam 25 de dolari, echivalnetul unei hiperinflatii de cca. minus 20%.

Dupa ce titeiul va perfora prima zona de cerere expusa pe grafic, urmatoarea "gara" a aurului negru ar trebui sa fie nivelul de 76$, adica o hiperinflatie de cca. minus 35%.

Nu avem decat sa asteptam si sa vedem daca analiza mea este sau nu corecta. Ar putea sa sfarseasca oare rahatul in care ne aflam cu o inflatie consistenta, chiar daca nu va fi hiperinflatie de tipul Zimbabwe sau Weimar? Sigur ca ar putea! Dar, de ce sa iei tu suba pe tine la 35 de grade in luna iulie? Doar pentru ca luna ianuarie ar putea sa-ti aduca temperaturi de minus 25.

Un brontozaur in lacrimi

Piesa suna a tragedie dar mincinosul Berlusconi o prezinta ca fiind o comedie. "Bancile italiene sunt bine capitalizate" a spus in stil junckerian premierul. Asta-i latin de-al nostru! De ce nu ar minti si el de sa crape pietrele daca marele Juncker made in Luxemburg si-a permis sa si recunoasca ca face acest lucru atunci cand situatia devine serioasa. In acelasi text publicat de Bloomberg, care vorbeste  de plonjonul bancilor din Italia de pe bursa, vei gasi si urmatoarea fraza:

"Italian banks are also seeking to raise money from investors to bolster capital"

Deci, ca atare, va sa zica, faptele bancilor urla asa de puternic incat eu unul nu mai pot auzi vorbele lui Berlusconi. Ba ma mai si intreb, asa prostetste ca intotdeauna: Daca bancile sunt asa de bine capitalizate precum spune domnisorul premier, de ce mama dracului mai cauta atunci in disperare capital? Va spun eu! Din cauza faptului ca sunt falimentare, ca si BCE de fapt. 

Sunt absolut constient ca am provocat zambete cu aceasta afirmatie acum cca. un an, dar astazi zambetele sunt cu siguranta mult mai putine. Concetrati asupra  peripetiilor grecesti oamenii au uitat de de tot de sarmanul brontozaur indatorat si el pana peste urechi. Este atat de mare incat mascaricii nu l-ar putea urni nici suiti in macarele.

In bazinul de pe langa scena pe care-si face numarul brontozaurul pleoscaie o balena. Pe spatele ei scrie Spania. Isi astepta si ea intrarea pe scena cu rabdare. Pleoscaie in lacrimile namilei. Tot decorul facand parte de fapt din tragedia jucata. Meteorologii anunta o vara lunga fierbinte, fara sa spuna insa o vorba despre sistemele de ventilatie defecte din banci. Napadita de atata caldura Romania merge insa inainte. Se pregateste sa infrunte arsita printr-un nou imprumut de 30 de miliarde de euro, care va fi luat de la Foame-i pentru racoritoare, desigur. Ca sa diversifice scenariul comediei romanesti presedintele l-a facut pe fostul rege al tarii noastre tradator, rostind in acelasi timp si o fraza pe care o consider de aur.

“Vedeti, noi inca nu ne asezam corect valorile”

Cat adevar intr-o fraza asa de scurta! Non-valorile, semidoctismul si mediocritatea sunt reprezentative pentru Romania post lovitura de stat. Ele au fost propulsate in ultimul timp la cele mai inalte culmi. Avand paradoxal in frunte chiar pe cel care le sesizeaza, presedintele.

Apropo aur. A inceput oare sa cada azi din cauza presedintelui nostru? Care a inceput in ultimul timp sa-l scuipe in cantitati industriale pe gura.

Guvernul Papandreou a supravietuit! Ce face euro?

Cade! Nu, nu se poate. Pai nu crestea tocmai din cauza sperantelor de supravietuire ale guvernului grec? Ba da! Pentru fundamentalisti si pentru cei ce stateau cu sufletul la gura asteptand noi iprumuturi de la Foame-i, BCE si alti mascarici. Eu ii linistesc pe toti cei din urma. Imprumuturile vor veni, pentru ca sunt semnate de mult.

Tablitele pe care sunt scrise datorii de sute de mii de euro si care vor fi agatate de gatul micilor Papadopoulos, nenascuti inca, au fost deja fabricate.

Problema este insa piata. Ea isi face valurile cu un cascat nepasator, privind cu un zambet mascarada oferita de mascarici omului de rand. Ba uite ca au cazut si bursele! Cum? Cad si metalele si petrolul? Nu se poate! Ele trebuie sa se decupleze de bursa. Petrol nu mai este, hiperinflatia bate la usa... Si uite ca totusi piata face ce doreste miscand in valuri ca de obicei valoarea elementelor amintite. Euro, ca si bursa, impreuna cu alte zburatoare, au dat de nivele de oferta bine conturate.

Nici macar un om cu barba nu a putut sa induplece piata. Asta cu toate ca a dat asigurari in privinta revenirii economice, descriind ceea ce s-a intamplat pana acum ca fiind doar o "denivelare de drum". De viziunile domnului Barbachii nu mai trebuie sa vorbesc. S-au nimerit pana acum ca nuca in perete. Ca sa ma diversific  m-am uitat chiar ieri si la indicele Dax, rugat de un prieten austriac care traieste in Germania. Imi spunea ca "sasii" sunt numai in floare. Asa crestere economica nu au mai vazut de cand a plecat Hitler.

Pana si pretul caselor a inceput sa salte in unele zone, chiar destul de consistent. Nu! Nu in stil romanesc la treisute de mi de euro cocioba, dar, totusi, niste bulite pe alocuri, mai ales in anumite orase mari. Indicele din Germania, Dax, arata intr-adevar maiestuos, confirmand intocmai tot ceea ce mi-a povestit prietenul meu. Problema pe care o vad eu, este faptul ca pare beat de atata bunastare, dand impresia ca ar fi gata in oricare moment sa cada in cap. Am vazut ca am si cativa cititori din Germania. In cazul in care analiza mea este corecta tin sa-i anunt ca festivalul berii s-a terminat.

Ba mai mult! Aurul lucreaza si el de zor la un top. Care, terminat, ar putea fi sub nivelul celui precedent. In cazul in care acest lucru se va intampla aurul va trebui sa inceapa un plonjon demn de bagat in seama speriindu-i in acelasi timp si pe arginatri. Cei din urma vor avea din nou cosmaruri cu dracusori amenintatori, de genul celora care sa hranesc exclusiv cu argint. Am descris aici un scenariu de perspectiva putin mai lunga, unul pe care il vad eu in momentul de fata.

Intorcandu-ne la euro el "a luat-o in gura" exact ieri, la data sa ciclu, exact asa cum m-am asteptat. Caderea pe care a pornit-o se afla insa in continuare intr-o zona neutra. Iesirea din aceasta zona, intr-o directie sau alta, se va face intr-o buna zi, foarte probabil intr-una in care eu nu voi mai fi in Romania. In tot acest timp va trebui sa apelezi din pacate la Cabati. Nu fi insa disperat! Asculta cu atentie tot ceea ce vor spune ei si fa exact invers. Vei fi mai mult ca probabil pe drumul cel bun.

Cu sufletul la gura

Daca ai fi citit cumva stirile din presa internationala ieri, ai fi simtit cu siguranta tensiunea pe care incercau s-o propage facatorii de stiri. Grecia si supravietuirea sau nu a guvernului "Mamandreou" acopereau peste tot primele pagini. Euro urca, bursele urcau, impinse de sperante, sperante care pentru orice om normal nu puteau fi altceva decat o certitudine.

Intanlnirea de la teatrul Cotroceni din Bucuresti a actorilor smecheri din Romania a ajuns parca pe plan secundar. Uitandu-te in jur ai putea constata totusi faptul ca traiesti intr-o noua era, cea a teatrului universal. Piesele jucate se desfasoara cu o rapiditate uimitoare pentru ca regizorii le-au incarcat voit cu evenimente. Daca incerci sa privesti mai relaxat si sa discerni, iti vei da insa seama ca piesele sunt complet lipsite de actiune si goale de continut.

Actorii dau din maini si din picioare, gesticuleaza paranoic de vazul lumii, dar in jurul lor nu se intampla de fapt nimic. Piesa pe care incearca s-o prezinte in forma de comedie, este de fapt aceeiasi tragedie pe care ai vazut-o de sute de ori. Regizorii schimba actorii ca sa nu borasti si pentru ca sa-ti poata sustrage atentia de la monotonia piesei. Sfarsitul il stii oricum asa ca distreaza-te si stai cu sufletul la gura in timpul actelor de la mijloc. 

Piata pare sa privesca tragedia mult mai detasata decat cei care o interpreteaza, urmandu-si fluxul normal. Indiferent de actorii care apar pe scena. Cu sau fara Grecia piata a dat de cateva zile un semnal de revenire, unul de care am vorbit chiar in postarea de ieri.

Azi avem o data de ciclu pentru euro si o zona buna de oferta chiar in jurul nivelelor actuale si pana la 1,4450. Ce a facut Papa sau Mamandreou conteaza asadar mai putin. Ceea ce conteaza este castigatorul luptei dintre vanzatori si cumparatori la nivelele amintite. Eu unul am presimtirea ca euro o va lua in gura, indiferent de ceea ce au facut sau n-au facut parintii Andreou.

In conditii normale sceneta iata imprumutul, nu-i imprumutul, m-ar face sa zambesc, din moment ce nu este altceva decat un zdranganit de pahare goale. Nu sunt insa in stare sa fac nici macar acest lucru, pentru ca petrec una din cele mai triste zile din viata. Mi-a disparut motanul pe care l-am luat langa mine dupa ce l-am gasit bolnav afara. Timp de doi ani mi-a demostrat ca un animal are deseori mai mult suflet decat un om. L-am gasit afara si i-a placut sa stea mai mult tot afara, fiind probabil lovit de masina unui idiot raliist. Asta dupa ce circulatia pe straduta noastra s-a intetit in urma unei devieri. Cei dintre voi care iubesc animalele imi inteleg cu siguranta sentimentele.