La un raspuns pe care i l-am dat lui mihai la un comentariu as vrea sa adug urmatoarele. Asta pentru ca doresc ca orice idee pe care o exprim sa fie documentata cat mai bine. Este vorba de viata grea la care au fost supusi sefii bancilor din Europa, dupa prestatiile excelente pe care le-au obtinut. Cifrele le gasesti in Basler Zeitung.
Am luat doar doua exemple dar puteam sa iau cate vreau. Toti sefii marilor banci din Europa au avut aceeiasi soarta ”amara” ca si sefii americani. Observa! Articolul dateaza din 2010 si vorbeste de ”austeritatea” sefilor bancari din decursul anului 2009.
Der Chef der Deutschen Bank erhält für 2009 insgesamt fast 9,6 Millionen Euro, wie aus dem Geschäftsbericht des Instituts vom Dienstag hervorgeht.
Toti baronasii sefuleti din varful piramidei de la Deutshe, 8 la numar, au fost loviti, tot in 2009, de meteoritul unei sume de 39 de milioane de euro, in total.
Insgesamt verdiente die achtköpfige Konzernspitze der Deutschen Bank 2009 knapp 39 Millionen Euro.
La UBS, in Elvetia, lucrurile au fost si mai austere:
Bei der UBS erhält Top-Investmentbanker Carsten Kengeter trotz Verlust mehr als 13 Millionen Franken. Die heutige Geschäftsleitung erhält zusammen 68,7 Millionen Franken.
Carstenut a fost lovit si el de o bombulita! 13 milionute de franculeti. Cei din conducerea de azi, continua ziarul, tot de la UBS, s-au impiedecat si ei intr-un musuroi de 68,7 milioane. Toate bune si frumoase, pentru ca acesti oameni, ca si Blankfein de la Goldman,” are doing God s work”. Arunca tu acum dupa ce ai citit aceste randuri, un ochisor romanesc pe cele doua grafice expuse.
Ele reprezinta evolutia actiunilor acestor doua banci mentionate, in perspectiva anuala. Ele nu difera de fapt cu nimic de graficele altor banci mastodonte, indiferent ca ar fi situate in Europa sau in SUA. Pe ele poti vedea foarte clar munca lui Dumnezeu pe care au efectuat-o acesti lorzi ai bancilor europene. Conform lui mihai, victimele colaterale ale americanilor. Cu sageti albastre, trase anapoda ca intotdeauna, am notat diferentele de pret ale actiunilor, incepand cu maximul din 2007 si pana azi. Asta ca poti vedea si mai clar cat de mare este puterea lui Dumnezeu.
Uitandu-ma la chinul prin care au trecut, si trec si azi, eu zic ca aceste victime au tot dreptul sa ceara, prin intermediul politicienilor, austeritate de la popoarele infundate in mocirla datoriilor. Din moment ce ei insisi se afla deja intr-o austeritate chinuitoare, de sute milioane de euro, din 2007 incoace. De austeritatile la care au fost supusi inaintea crizei sa nici nu mai vorbim.
Mai cauta putin pe net, chiar in articolele mele mai vechi, eu nu mai am rabdare, ca sa vezi si expunerea acestor ”Cristosi” la murdarii. Si, poate te vei lamuri si mai bine. In caz ca tot nu vei fi convins, acum, un lucru destul de obisnuit pe aceste plaiuri, vei fi lamurit cu siguranta in viitor. In postura de adevarata victima colaterala. Pentru ca pana si un razboi, tot mai probabil pe zi ce trece, va fi tot o facere dumnezeiasca al acelorasi ”victime” ascunse in banci.
PS. Iata un articol aparut chiar azi in Reuters, care arata inca odata cerintele pe care le au ”victimele” fata de poporul grec, si, nu in ultimul rand, fata de cei cu salariile minime din tara amintita. Simti cumva si tu mirosul de drahme in aerul impregnat de ger si zapada? Eu il simt, exact asa cum il simteam si acum cativa ani. Seamana al dracului cu mirosul de escudos, si, de ce nu, chiar mirosul de pesetas si lire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu