Un sofer "profesionist si sigur de sine"

QUESTION: Mr. Chairman, you've always argued that it's the stock of assets that the Federal Reserve holds which affects long-term interest rates.

How do you reconcile that with the very sharp rise in real interest rates that we've seen in recent weeks? And do you think the market is correctly interpreting what you think is most likely to be the future path of the Federal Reserve's stock of assets? Thank you.

BERNANKE: Well, we -- we were a little puzzled by that. It was -- it was bigger than can be explained, I think, by changes in the ultimate stock of asset purchases within reasonable ranges, so I think we have to conclude that there are other factors at work, as well, including, again, some optimism about the economy, maybe some uncertainty arising. So I'm agreeing with you that -- that it seems larger than can be explained by a changing view of monetary policy.

Citeste de mai multe ori ca sa pricepi. Asta este soferul care conduce masina. Puzzeled de faptul ca da cu ea in gropi. Observa cum incearca sa ghiceasca drumul de care nu are habar. Maybe optimism about the economy, maybe some uncertainty arising. Il asigur pe Ben ca este vorba exclusiv de nesiguranta, din moment ce pasagerii sai dau cu capul de tavan de fiecare data cand intra cu roata intr-o groapa. Si asta dupa ce le-a promis tuturor ca drumul pe care vor merge este unul asfaltat. Si cu siguranta nu un drum asfaltat din Romania. 

Dupa ce investitorii si-au reevaluat soferul, giboniada nu a durat doua zile asa cum credeam eu ca va dura. Ci s-a limitat la cca. un sfert de ora. Dupa care dobanzile au saltat, bondurile si bursele au plonjat. Ce se va intampla in urmatoarele 24 de ore nu stie nimeni exact. Ceea ce ar trebui sa se stie, totusi, este faptul ca soferul nu cunoaste deloc drumul pe care a plecat, neavand astfel habar nici de calitatea pe care o are. Asa cum n-a avut habar nici de bula imobiliara care i-a cazut in cap. Ca o consecinta, trebuie sa fi om cu creierul unui gibon, in cazul in care stai cu castile pe ochi si pe urechi asteptand instructiuni si ghidari de la un somnanbul. 

Paradoxal acest om este cel mai puternic bancher din lume. Cu un doctorat neplagiat in economie si cu un salariu lunar pe care multi dintre dobitocii care se lasa ghidati de el nu il fac nici in cativa ani. Spre deosebire de subsemnat, care s-a scolit in economie citind tot ce i-a cazut in mana, singur, fara nici un examen, si nesilit de nimeni. Fiind totusi capabil, se pare, sa prognozeze evolutia economica mult mai exact decat seful bancii federale din SUA. Pe un biet blog si gratuit. Mai este oare nevoie in aceste conditii de o banca federala, sau de una centrala? Ca sa folosim si terminologia europeana. Raspunsul se afla la fiecare din voi. La fiecare american, brazilian sau german etc. Eu repet ceea ce am mai spus. Fara banci centrale nu am fi ajuns in situatia in care suntem. Asta doar in cazul in care politicul ar fi stat si el la oparte. Pentru ca politicul poate distruge la fel de bine ca o banca centrala. Ambele grupari, bancheri centrali, politic, par la volan atunci cand lucrurile merg bine si de la sine. Dandu-se intotdeauna de gol atunci cand lucrurile merg prost. Pentru ca in loc sa repare strica.