Plutarh si globalizarea

Paradoxal Plutarh era grec si nu avea habar despre globalizare. Cu toate acestea el a spus: Inbalanta dintre bogat si sarac este cea mai fatala boala al oricarei societati.
Citatul de mai sus a mai fost expus pe aceasta pagina tocmai pentru ca ramane vesnic actual si valabil. Iti mai amintesti graficul cu datoriile SUA de 14 trilioane expus acum cateva zile? Hai sa incercam sa-l privim o clipa din punctul de vedere al lui Plutarh. Din 1940 si pana in 1980 economia Sua a avut o dezvoltare sanatoasa si constanta, cu variatiile ciclice de rigoare pe care le are orice economie. Micile intreprinderi erau pe atunci sufletul acelei economii. In acea perioada se crea plusvaloare, America exportand dar si consumand foarte multe marfuri produse la fata locului.

Ca o consecinta cei mai saraci au inceput sa-si imbunatateasca traiul, aducand balanta bogat-sarac spre o pozitie mai neutra. Teza lui Plutarh o vezi cu siguranta si in sens invers. Diferente mai mici intre bogat si sarac= societate mai sanatoasa ( acelasi lucru s-a intamplat si in celelalte tari industrializate). Din 1985 intervine insa ceva ciudat. Graficele arata aparitia nesatuilor si ca o consecinta aparitia si dezvoltarea consumului fara plusvaloare, bazat tot mai mult pe credite. Inprumuturile statului si a populatie cresc in fiecare an, goana dupa castiguri uriase rezultate din cheltuieli minime, prin exploatare, se inteteste. Lumea se schimba vezi cazul Chinei al Asiei in general si mai apoi si cazul Europei de est.

Intreprinderile din tarile industrializate devin tot mai mari sin incep sa nu-si mai incapa in piele. Pielea lor incepe sa se intinda tot mai mult, crapa la un moment dat si iata ca este vorba de fapt de o nastere. Nasterea cui se vor intreba multi si pe drept cuvant? Nastyerea globalistyilor puii lu mosu! Acesti oameni nesatui s-au nascut si sa-u pus pe explicat deja cu biberonul in gura. Ca de obicei, prostimea intelege lucrurile atunci cand e prea tarziu si iata cum s-au trezit tarile industrializate "fara industrie". Fabricile au inceput sa se mute acolo unde se lucreaza cu 50 de bani la ora, parasindu-si tarile de bastina si lasand pe muncitorii autohtoni cu buza umflata de somerie. Iata cum incepe aici sa se profileze teza lui Plutarh.

Cei ce lucreaza cu 50 de bani la oara nu vor deveni bogati niciodata, in timp cei cei care au ramas someri vor saraci. Cine se va imbogatii atunci si pe spatele cui. Pai baietii cu globalizarea, care produc acum la pret de nimic si vand la preturi tot mai mari. Observa cum balanta de care vorbeam mai sus se transforma in inbalanta raspandind cancerul de care vorbea Plutarh in societati. Romania a fost acceptata in UE sub strigatul jubilant al maselor. Masele sperau ca UE sa le aduca bunastare. "Sa vina americanii" era o alta maxima a romanului impotent.

Draga roman! Daca tu nu vei face ceva pentru tine insuti, invatandu-ti drepturile, dezvoltandu-ti cultura, morala, mentalitatea si pretentiile, poate sa vina si Cristos in Roamnia ca tot cu curul gol vei ramane. O fi dl. Blankfein trimisul "Domnului" pe pamant, sa nu se creada insa ca, Europa si America ar fi populata de Cristosi. Faptul in sine ca am fost acceptati in uniune, cu toata coruptia si murdaria pe care o avem, dovedeste mai degraba prezenta lui Scaraoschi in tarile amintite. Scaraoschi nu vine sa dea, el vine sa ia, sa jacmaneasca, aruncand cate un taller romanilor care il sprijina. Aceste persoane se numesc in limbaj de specialitate oameni de afceri si politicieni tradatori de tara. Iata cum teza lui Plutarh a devenit valabila si in Roamnia pentru ca realitatea o demonstreaza in toata splendoare ei.

O mana de oameni s-au inbogatit, restul saracesc, in timp ce societatea se scufunda. O tara numita Roamania, fostul granar al Europei, importa produse agricole. Forta de munca autohtona de 2 lei la ora este exploatata de firme care au primit ajutoare de statul roman. Ele platesc taxe de nimic, romanesti, pe profitul realizat, carandu-si mai apoi intregul castig acasa. Intelgi acum dragul lui mosu dji shie nye scufundam sha dji shie duduiturile lui Tarishianu erau doar sunyetele basanyilor pe care le sloboze in somn? Ne scufundam pur si simplu din cauza faptului ca ne-am molipsit, aproape intreaga lume s-a molipsit, de boala fatala de care vorbea Plutarh. La ceea ce a spus filozoful as mai adauga si eu ceva. O societate care nu produce plusvaloare si doreste sa traisaca din credite este ca o masina fara combustibil. O pot folosi doar cei care-si gasesc prosti ca s-o impinga.