Salvtorii euro

Iata ca pe langa China valuta comunitara mai poate saluta un "salvator", Japonia.

Cand aud de organizarea si formarea de echipe salvatoare ale economiilor de oriunde ma apuca fiorii. Stirile acestea nu sunt date degeaba. In Europa ceva trebuie sa miroase mai tare decat closetul, din moment ce salvatorii incep sa apara pe banda rulanta.

In pofida "salvarii", pe care poporul grec iesit in strada nu a simtit-o de loc, dobanda bondurilor elene de 10 ani a continuat sa urce, precum a facut si dobanda bondurilor irlandeze, portugheze si spaniole. Prin luna martie anul curent Italia va trebui sa vina din urma. Asigurarile date de domnul Trichet privind stabilitatea zonei euro par sa se fi lovit de urechi surde.

De acolo rezulta acum si nevoia intarii in batalie a noilor soldati veniti din China si Japonia. Cei ce mai cred in reusita acestor batalii chinezo-japoneze, n-au inteles dupa parerea mea, mecanismul economic care a dus si duce de fapt la catastrofa care inconjoara valuta europeana. Ei nu au inteles ca acumularea de mai multe datorii nu va putea rezolva niciodata problema datoriilor excesive. Un "paradox" pe care orice magar ar trebui sa-l bage in seama este faptul ca revenirea economica cea mai spectaculoasa din Europa a avut-o Germania. O tara care nu prea are problemele tarilor salvate. Daca se joaca mult cu focul nemtii ar putea sa se arda si ei, prin intermediul unei flacari care pare in momentul de fata la fel de imposibila de obtinut precum deflatia.

Oare de ce nu si-au revenit Irlanda sau Grecia? Tarile "salvate". Daca salvarea a fost efectiva insemneaza ca esti din nou apt de prestatii si nu ar trebui sa-ti tragi nicidecum picioarele prin noroi alaturi de tari ca Romania. In Romania ceea ce se intampla nu ar trebui sa mire pe nimeni, atata timp cat am acceptata sa fim condusi de rame. Exclamatiile premierului lumbricid fata de scumpirea carburantilor demonstreaza inca o data ca Elenele au ramas pe loc, in timp ce Nicu si-a schimbat doar prenumele in Emil.

Daca geniul carpatilor a reusit intr-adevar sa influenteze preturile, pentru ca le ajusta dupa bunul lui plac, in demorocratia ramelor originale Boc isi raceste doar gura. Vin alegerile si benzina a devenit un cal numai bun de calarit pentru cel ce vrea sa acapareze puncte politice. De remarcat este insa faptul ca romanul a inceput sa protesteze. Poti sa nu ai un loc de munca, poti sa fi fara domiciliu si fara mancare, chiar si fara aer, dar, in Romania, fara benzina nu poti trai. Ca atare ai si preturile de la pompe asa cum dicteaza cererea si oferta, si asta oricat de gata de protest te-ai simtii.

Roman fiind protestezi desigur si intr-un mod absolut original, precum demorocratia in care traiesti. Nu protestezi impotriva celora care te jupoaie, prin sistarea totala a cumpararilor de benzina, de exemplu. Ci, importiva celora de la casa, impotriva nenorocitilor de vanzatori, oameni cu salariu de cca. 1000 Ron, care nu au de fapt nimic de-a face cu pretul benzinei. Acestia din urma sunt obligati sa numere banii marunti ai protestatarului, asta de parca castigul pe care il face jupuitorul s-ar diminua in acest fel.

Urmeaza probabil si un dans al pinguinului in fata benzinariilor, asta ca jupuitorii sa se mai poata si distra pe banii protestatarului. Oricum tara ramelor este una, restul Europei fiind cu totul altceva. Cu soladti japonezi si chenzi sau fara, in opinia mea, popoarele se vor misca tot mai mult impotriva indatorarilor exagerate, intelegand pana la urma ca iesirea din datorii este singura cale spre insanatosire si prosperitate. Tot mai multi vor intelege ceea ce au inteles islandezii, cerand astfel debarasarea tarilor lor de "salvatori". Jocurile japoneze si chinezesti le vor cumpara dupa parerea mea doar ignorantii, cei care se mai pot bucura de faptul ca muribundul si-a miscat un deget.

In alta ordine de idei, euro se apropie de un suport destul de important care ar putea sa-l salte pentru o perioada. Sa nu te miri asadar daca vei auzi de la expertii citati prin presa ca: laurii victoriei apartin Chinei, Japoniei, tendintei de ajutor si unitate, a luptei de clasa si a fratiei intre popoare, asta in timp ce Japonia ar putea beneficia intr-adevar de o slabire a yenului fata de euro, in cazul in care se va angaja in cumparari substantiale de bonduri europene. Cata fratie pana la urma? Oare nu toata lumea vroia sa exporte cat cuprinde? O slabire a yenului fata de euro va facilita tocmai exporturile japoneze, inhiband tot din pretenie si solidaritate exporturile europene catre Japonia.

In rest hai sa traim! Daca ne mai lasa astia.