Oamenii care nu au loc la strand incearca sa se incalzeasca in jurul unui foc. In Spania un foc si la proriu si la figurat, dat de catre populatie societatii in care traieste. In Madrid se raporteaza iesirea a cca. un milion de oameni in strada.
Si razmerita pare sa se extinda chiar inaintea excursiei pe care mi-am planificat-o eu in Barcelona pe data de 10 aprilie. Sa fiu eu oare blestemat? Din moment ce tarilor in care vreau sa plec li se de foc pe banda rulanta. Sunt absolut convins ca nu e cazul. Pentru ca am prezis aparitia acestor scenarii chiar pe aceasta pagina. Ba mai mult! Indraznesc sa afirm ca ele se vor intensifica pe zi ce trece.
Odata cu destepatrea popoarelor luate in suturi de batjocura de catre politicieni si bancheri. Daca exista cumva, cineva, care tinde sa creada ca super Mario 1 este prost, el va trebui sa se mai gandeasca odata. Rascoala popoarelor a izbucnit tocmai datorita faptului ca profesionistii incep sa se comporte ca ultimii incompetenti. Oamenii incep sa inteleaga ca sun batjocoriti. Prin faptul ca nimic nu s-a salvat si nici nu se va salva nici in viitor. Banii luati de la popoare fiind pur si simplu aruncati bancilor care au provocat acest dezastru.
Refuz sa cred ca cineva in pozitia lui Bernanke sau Draghi poate fi atat de cretin incat sa creada ca o viroza se poate trata cu mai multi virusi. Faptul ca austeritatile pentru populatii dar nu si pentru banci se intensifica, demonstreaza cred eu foarte clar prioritatile bancilor centrale si pe cele ale politicienilor. Sunt convins de aceea ca ceea ce ii irita pe oameni este tocmai aceasta atititudine nonsalanta a celor cu puterea politica si cea financiara in mana.
O austeritate pentru toti, in masura egala, concomitent cu reforme structurale necersare, ar fi lucruri pe care oamenii le-ar tolera mult mai usor. Intelegand pana la urma ca si-au intins plapuma peste masura. Vazand insa plapuma lor taiata, cate putin in fiecare zi, si cea ale bancilor si ale politicienilor lungita, in acelasi timp, nu este de mirare ca populatia incepe sa dea foc unei societati care nu mai este de foarte mult timp societatea ei. Uneia care nu o mai reprezinta de loc.
Fara sa-si dea seama majoritatea a ajuns sa joace incet dar sigur un rol de figurant, si in cele din urma unul de spectator, in piesa numita ”Democratie”. Asta pentru ca scenariul prin care cei multi erau meniti sa joace rorlul principal a fost schimbat radical. De catre cei putini, care par sa fi ocupat in momentul de fata toata scena. Dupa cum se vede acestia din urma s-au urcat insa pe o scena de lemn. Si lemnul arde daca cineva ii da foc. Putand sa faca pana la urma tocana din actorii pricipali.