Dobanda lui Trichet

Multi "specialisti" si "experti" explica revenirea pe care a avut-o euro foarte diferit de felul in care o explic eu. O leaga de stiri. Si, daca, stirile proaste, catastrofale as zice despre tarile PIIGS, n-au influentat cursul asa cum era de asteptat, ei trebuie neaparat sa se agate de altceva si anume: dobanda lui Trichet. Daca te gandesti logic aceasta dobanda se va pune maine si va putea fi de maximum 0,5 puncte, in cazul in care Trichet si-a iesit de tot din minti, dar, cel mai probabil, de 0,25 puncte, in cazul in care a ramas la nivelul de manie la care era.

Cat s-a apreciat euro in tot acest timp. Mai mult de 3% fata de dolar de exemplu dar si fata de alte valute. Ce inseamna acest lucru? Inseamna ca cei ce au cumparat la nivelele de cerere, fara ca cineva sa fi vorbit atunci de vreo ridicare de dobanda, au facut exact profitul enuntat mai sus. Iata insa ca oamenii continua sa cumpere ca nebunii si la nivelele actuale, asta pentru ca, conform expertilor, Bernanke nu a promis ridicari de dobanda la dolar.

Pentru cei ce cumpara azi sau au cumparat la nivelele apropiate de cele azi ecuatia matematica nu le este totusi favorabila. Daca euro s-ar deprecia cu numai, sa zicem 0,35% si, ar ramane pe loc acolo, dobanda lui Trichet le-ar da pana la urma un minus acestor speculatori in buzunar. Un plus de 0,25%  minus deprecierea de care vorbeam, de 0,35% si, iata ca, baietii si fetele care au cumparat azi euro s-ar trezi deodata cu piederi de 0,10%. De pierderile tarilor PIIGS si de piedicile pe care un euro apreciat le pune in calea tarilor care se bat pentru oxigen sa nici nu mai vorbim. Nici macar Germania nu poate jubila cu o valuta apreciata.

O matematica de genul celei enuntate nu rezulta asadar in nici un profit, mai degraba pierdere, asta daca nu cumva euro ar alege sa urce spre 1,50 de exemplu. Poate insa cumparatorul de azi se spere intr-o asemenea performanta? Raspunsul corect nu-l stie nimeni in momentul de fata! De ce cumpara atunci oamenii totusi euro? In opinia mea din aceleasi motive ca intotdeauna: Cererea depaseste la nivelele actuale oferta. Ca sa te convingi ca dobanzile nu au nimic de-a face cu evolutia unei valute citeste mai intai pasajul urmator, referitor la nivelul istoric pe care le-au avut dobanzile in Japonia:

Historical Interest Rates: Japan

The country has been facing recession since the 1990s, causing the Bank of Japan to deflate prime rates from approximately 6% in 1990 to just above 1% in early 2000s. In order to revive its economy, Japan reduced its interest rates further to around 0% in March 2001. This zero interest rate policy was aimed at facilitating lending, thereby fostering both production and consumption. However, with the strengthening of the economy, the Bank of Japan has proposed to a shift in its interest rates to a level comparable to that across the world. However, this proposal is facing resistance from Japanese ministers who are concerned about the impact of the hike on the country’s economic recovery, given the recessionary pressures across the globe.

Acum ca ai citit si ai inteles ca din 2001 Japonia are dobanda egala cu zero, uita-te la graficele pe care le-am expus si la evolutiile pe care le-a avut yenul fata de 6 valute principale diferite: francul elvetian, dolarul american, dolarul canadian, dolarul australian, euro, si lira sterlina. Observa evolutia yenului fata de aceste valute in intervalul 2006-2008, chenar galben. Concluzia mea: valutele variaza ciclic ca orice produs influentat de cerere si oferta neavand nimic de-a face cu stiri sau alte "cosmetice".

Fiecare valuta din cosul enuntat a avut in acea perioada o dobanda mai mare decat cea a yenului, orice numar este dupa cate stiu eu mai mare decat zero, dolarul australian ocupand primul loc in materie de dobanda. Cu toate acestea el s-a depreciat fata de yen in perioada amintita, asa cum au facut de fapt toate celelalte valute. Deviatiile de ciclu au fost si ele prezente ca de obicei. Ca sa intelgi si mecanismul cresterilor de pret mai bine citeste articolul din "Capital" care explica felul in care laptele a ajuns la 5 lei litru.

Pretul este manipulat de nesatui pentru ca laptele este un produs de baza necesar si pentru ca oamenii il cumpara si asa. Observa! Pretul de vanzare al producatorului este in jur de un leu. Unde este atunci inflatia pe care a avut-o pretul laptelui? Si, care sunt motivele economice ale acestor cresteri de pret? Doua motive: 1) mirajul de inflatie 2) umflarea buzunarelor hotilor care produc si care se folosesc de acest miraj in scopuri strict personale. Intr-un mediu inflationist creste mai intai pretul producatorului influentat in primul rand de o crestere a salariilor. Cazul laptelui nu este unic. Poti baga in acelasi cos cu laptele toate produsele alimentare si de fapt toate produsele cu asa numit pret flexebil.

Hai sa mai traim ca in Udristeni!